Comportamentul organizational dezirabil se deprinde si sustine prin aplicarea a doua principii fundamentale si a metodologiei corespondente, principii provenite din psihologia invatarii:
1) Principiul consolidarii.
2) Principiul imitarii.
Principiul consolidarii (in engleza "reinforecement") spune ca stimulii intaresc comportamentul. Un consolidator ("reinforcer") este un stimul care urmeaza unui anumit comportament si creste sau mentine probabilitatea acelui comportament. Organizatiile sunt interesate de cresterea comportamentelor care sustin realizarea scopurilor ei: prezenta la lucru, indeplinirea sarcinilor de lucru, adoptarea de decizii prompte si eficiente.
Consolidarea poate fi pozitiva sau negativa.
Consolidarea pozitiva se refera la aplicarea sau adaugarea unui stimul care creste sau mentine probabilitatea unui anumit comportament. Consolidatori pozitivi pot fi bonusurile in bani sau produse, aprecierea, succesul in general. Pot fi si nu sunt in mod obligatoriu, caci importanta este nu atat aplicarea lor, cat efectul pe care il produc. Daca ei cresc sau mentin aparitia unui anumit comportament atunci pot fi numiti consolidatori; asadar, valoarea consolidatorilor este desemnata mai degraba de ceea ce fac si nu de aspectul lor superficial.
Consolidarea negativa presupune indepartarea unui stimul care conduce la cresterea sau mentinerea unui anumit comportament. Consolidatorii negativi sunt neplacuti, iar angajatii invata sa se comporte astfel incat sa indeparteze sau sa previna astfel de stimuli. Dintre consolidatorii negativi amintim: regulile si penalitatile atasate, amenzile, cicaleala, desconsiderarea. Ca si in cazul consolidarilor pozitive, efectul este cel care conteaza, iar acest efect nu este intotdeauna cel prevazut initial, ci poate fi chiar contrar.
Una dintre greselile frecvente in ceea ce priveste consolidarea este aceea ca organizatiile isi recompenseaza lucratorii cu cresteri salariale, beneficii suplimentare, concedii platite, sarcini atractive s.a.m.d., dar aceste recompense nu sunt strict legate de niste comportamente specifice (de exemplu de performanta). Vorbind de performanta, o organizatie care acorda un spor la salariu numai dupa o anumita vechime in munca, deci nelegat in mod direct de performanta, ci mai degraba ca un "spor de fidelitate", nu va obtine o mare angajare a lucratorilor pentru realizarea scopurilor organizationale, ci doar va reduce poate fluctuatia de personal. Si acesta poate fi un scop, dar nu incurajeaza un anume fel de prestatie, un anume comportament, ci doar prezenta in organizatie.
O alta slabicune a consolidarii se refera la perioada de timp in care ea se aplica. Cand intre atingerea performantei si recompensare a trecut o perioada lunga de timp, efectul de consolidare a disparut. Chiar se sugereaza mai degraba faptul ca a fost intarit comportamentul de realizare cu intarziere a sarcinilor.
Si nu in ultimul rand, consolidarea depinde de motivatiile interne ale persoanei pe care o vizeaza. De exemplu, daca unui angajat motivat esentialmente de autorealizare ii oferi in mod constant bani pentru performantele lui, el s-ar putea simti mai putin satisfacut si determinat sa isi continue efortul decat daca l-ai promova.
In esenta, pentru ca o consolidare sa isi atinga scopul, adica pentru a intari un anume gen de comportament, ea trebuie sa fie:
- Continua - sa se aplice ori de cate ori apare comportamentul vizat;
- Imediata - sa se aplice imediat dupa aparitie, fara nici o intarziere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu